meni

See also: mení, mèni, mění, mê-nî, and мені

meni - Aromanian

Alternative forms

Adverb

meni

  1. tomorrow

meni - Catalan

Verb

meni

  1. first-person singular present subjunctive form of menar
  2. third-person singular present subjunctive form of menar
  3. third-person singular imperative form of menar

meni - Finnish

Verb

meni

  1. third-person singular past indicative of mennä

Anagrams

meni - Haitian Creole

Noun

meni

  1. menu

meni - Italian

Verb

meni

  1. inflection of menare:
    1. second-person singular present indicative
    2. first/second/third-person singular present subjunctive
    3. third-person singular imperative

Anagrams

meni - Lithuanian

Pronunciation

  • IPA: [mʲɛˈnʲɪ]

Verb

menì

  1. second-person singular present of miñti

meni - Romanian

Verb

a meni (third-person singular present menește, past participle menit) 4th conj.

  1. to decide beforehand
  2. to predestine, to preordain, to be destined

Conjugation

infinitive a meni
gerund menind
past participle menit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present menesc menești menește menim meniți menesc
imperfect meneam meneai menea meneam meneați meneau
simple perfect menii meniși meni menirăm menirăți meniră
pluperfect menisem meniseși menise meniserăm meniserăți meniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să menesc să menești să menească menim să meniți să menească
imperative tu voi
affirmative menește meniți
negative nu meni nu meniți

meni - Serbo-Croatian

Pronunciation

  • IPA: /měniː/
  • Hyphenation: me‧ni

Noun

mènī m (Cyrillic spelling мѐнӣ)

  1. menu

Declension

singular plural
nominative meni meniji
genitive menija menija
dative meniju menijima
accusative meni menije
vocative meni meniji
locative meniju menijima
instrumental menijem menijima

Pronunciation

  • IPA: /mêni/
  • Hyphenation: me‧ni

Pronoun

mȅni (Cyrillic spelling ме̏ни)

  1. to me (dative singular of (I))
  2. me (locative singular of (I))
  3. (emphatic, possessive, dative) Alternative form of mi; my, of mine
    • Gdje je meni auto?Where is my car?

Declension

singular plural
nominative
genitive mȅne, me nȃs
dative mȅni, mi nȁma, nam
accusative mȅne, me nȃs
vocative
locative mȅni nȁma
instrumental mnȏm, mnóme nȁma

Noun

meni

  1. dative/locative singular of mena

meni - Turkish

Pronunciation

  • IPA: [mɛni]
  • Hyphenation: me‧ni

Noun

meni (definite accusative meniyi, plural meniler)

  1. semen

Declension

Inflection
Nominative meni
Definite accusative meniyi

Synonyms

Meaning and Definition of meni
© 2022 WordCodex